Blog personal - Mihai Grigorescu | Alioja – Am ajuns la episodul al 3-lea
15543
post-template-default,single,single-post,postid-15543,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive

Alioja – Am ajuns la episodul al 3-lea

Într-o zi Alioja primește o sesizare cum că unui mușteriu nu i se mai văd programele la tembelizor. Mestecând alene la o gumă pe care o molfăise o zi înteagă de plictiseală, se suie în mașina proprietate personală până la finalul programului când trebuie să o ducă înapoi la firmă, și se deplasează cu sictir la adresă să vadă despre ce e vorba.

Ajuns la fața locului, recunoaște imediat blocul cu pricina: un bloc cunoscut pentru cantitatea considerabilă de locatari nebuni care îți luau glanda pentru simplul fapt că respirai prea tare. Toată lumea evita acea zonă și cu precădere blocul respectiv, în care locatarii foloseau cablurile din perete pe post de sârme pentru uscatul rufelor  și din nișele acelea albe ce protejează cablurile pe perete schiuri de dat pe pârtie pe care le foloseau atât cei mici cât și cei mari pe timp de iarnă.

Nu și Alioja.

Pentru că Alioja este orice, mai puțin un laș sau un om conștient. Orice om întreg la cap ar fi fugit cât îl duceau picioarele de acea zonă, Alioja însă, în patima lui pentru a rezolva probleme cu drag și sporiu, și-a mișcat fizicu’ la fața locului hotărât să rezolve patima omului.

Odată intrat pe palier însă, surpriză: clientul îl aștepta în ușă , luându-l în focuri de la depărtare:

–          Ești de la cablu?

–          Da, răspunde Alioja.

–          Vezi cablurile astea de aici? Întreabă omul arătând la cablurile ce se furișau înghesuite pe peretele blocului.

–          Da, le văd, zice Alioja.

–          Și la mine în casă vezi plasma din colț?

–          Da, răspunde Alioja.

–          Și observi că toată casa e renovată de la un cap la altu’?

–          Văd și asta, zice Alioja.

–          Atunci  îți zic de acum: nu ai ce căuta la mine în casă să faci tu verificări și mangleli sau ce mai faci tu! E de la voi, nu de la mine!

–          Probabil că da, însă hai s…

–          Nici un hai bă! E de la voi! Așa că mișcă-te la cutia aia, vezi ce îi faci să se vadă bine până nu mă enervez! Să nu te văd peste pragul meu!

Alioja s-a înroșit ca racul, umplându-se de spume. Pleata din cap îi tremura furioasă, buza i se mișca necontrolat, o venă îi pulsa pe tâmplă mai să explodeze. Alioja însă spuse calm:

–          Bine. Deci nu e de la dumneavoastră…

–          Nu, deloc! E de la voi! Hai ia-o ușor și nu mai pierde timpul!

–          Și nu am voie să intru în casă. Am înțeles.

–          Da, hai mai repede! Și îi închide ușa în nas.

La momentul ăsta Alioja tremura de nervi. Dar printr-un autocontrol incredibil reuși să se abțină și merse până la mașină, de unde luă fro zece metri de cablu nou nouț, original  de unde l-o fătat măsa. Cu calm îi bate la ușă omului, care deschide ușa mai s-o rupă, spunând:

–          Bă tot nu se vede bine mă! Ce vrei? Nu intri nicăieri, e de la voi nu înțelegi? NU-E-DE-LA-MINE!!!

Alioja, cu același glas mieros ca și mai înainte, răspunde:

–          Deci am înțeles, nu este de la dumneavoastră. Vreți vă rog să țineți un pic de acest cablu?  întrebă Alioja, având grijă să nu cumva să calce peste pragul ușii clientului. Omul, un negru de fro sută de kile așea, care dacă se suia pe tine te făcea afiș, prinde cablul cu o mână uriașă și neagră de zici că era o tigaie și dispare cu cablul în casă.

–          Și ce fac cu el? se aude din casă.

–          Păi vă rog să scoateți cablul existent acum în televizor și să îl băgați pe acesta, spuse Alioja.

–          Ia vino tu încoace și bagă-l că știi mai bine!

–          Nu nu, doamne ferește! Nu am voie să intru în casă, după cum ați spus și dumneavoastră. Aștept aici.

–          Bine mă. Cum zici tu. Gata, l-am conectat, acuma ce ?

–          Excelent. Vin imediat, zise Alioja și dispăru la cutie unde mufă cablul nou. La întoarcere întreabă:

–          Cum este?

–          Ooooooooo, se vede perfect bă! Zice negrul cu mâinile-tigaie. Parfum!

–          Excelent, spuse Alioja. Acum vă rog să așteptați .

Alioja se duce la cutie, scoate cablul nou și îl mufează înapoi pe cel vechi, după care se întoarce la indian:

–          Sunteți amabil să îmi aduceți înapoi capătul de cablu?

Negrul îi aduce cablul înapoi, Alioja îl rulează frumos ca la mama lui și îl pune bine la subțioară. După care întreabă:

–          Cu cablul dumneavoastră merge bine?

–          Nu, spune Tigaie.

–          Cu cablu de la mine s-a văzut bine?

–          Da, spuse negrul.

La care Alioja, luând cablul și depărtându-se ușor, spune:

–          Atunci nu e de la noi!

Și a plecat liniștit, lăsând un om de 100 de kile în urma lui, cu gura căscată.