Blog personal - Mihai Grigorescu | Alioja, avariile si indienii
15549
post-template-default,single,single-post,postid-15549,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive

Alioja, avariile si indienii

Acum două săptămâni, într-un punct de încasare RCS din bucurești intră un client. Frustrat, omul se duce direct la telefonul de acces în dispecerat de pe perete și a apucat cu putere de receptor, așteptând ca apelul să fie transmis în dispecerat. Imediat ce a fost interceptat, a început cu furie:

– Bună ziua, aș vrea să fac o reclamație! Da…da, numele meu este […], stau pe strada […] și văd cu purici de azi-dimineață! Aștept, da.

După alte câteva secunde omul începe iar:

– Domnișoară, problema nu este nici o avarie, problema este angajatul dumneavoastră care a venit de dimineață să umble la cutie și de atunci nu mai văd deloc cum trebuie! Vreau ca acel om să răspundă pentru ce a făcut, vreau să îi fac reclamație! Da, deci a fost azi dimineață la prima oră, un domn cu vestă pe care scria Digi, cu șapcă pe care scria tot Digi, cam de 40 de ani, mai împlinit așa. Eu vreau ca acest om să răspundă pentru că atunci când l-am întrebat ce face, a spus să îmi văd de treaba mea că are de schimbat ceva la cutie. De atunci nu mai văd ca lumea la cablu’! Plus că dacă îl mai prind pe acolo vreodată îi rup capu’! Am vrut să îl bat oricum acolo și atunci, dar era cocoțat la cutie și am zis că rup vreun cablu cu el!

Angajatul reclamat era Alioja.
Care a venit în oficiul respectiv o oră mai târziu, privind în gol. Deja primise prin dispecerat reclamația omului și fusese sunat și de șeful lui, fiind luat la întrebări despre situația respectivă. A fost pentru prima dată când lui Alioja cineva i-a făcut reclamație, mai mult de atât, reclamantul era locatar al unui bloc de indieni de pe zona Pantelimon care nu își plătesc cablul cu lunile. Alioja însă nu s-a impacientat, ci a stat câteva minute pe gânduri, gândindu-se la lucruri numai de el știute. Cineva chiar l-a întrebat dacă e adevărat că i-a făcut reclamație un client, la care el a răspuns cu un “da!” atât de senin de parcă i s-ar fi cerut să cânte imnul la gala lui Bute, după care a plecat mergând calm și cu pași hotărâți spre o direcție necunoscută.

24 de ore mai târziu, același client intră în oficiul cu pricina. Numai că de data asta era total transformat. Atitudinea lui de cu o zi în urmă îl părăsise, pe fața lui care ultima dată striga frustrarea acum trona descumpănirea și resemnarea. De data asta nu s-a dus direct la telefon, ci la casierie:

– Fiți amabilă, unde îl pot găi și eu pe domnul care face service pe zona aceasta?
– Nu îl puteți găsi nicăieri, domnule, zice casiera. Dacă aveți o problemă, faceți reclamație în dispecerat și cineva vă va prelua sesizarea, urmând ca în cel mai scurt timp să vi se rezolve problema.
– Da…da…bine, mulțumesc.

Omul s-a dus teleghidat spre telefon, a ridicat receptorul, a așteptat să răspundă un operator și a spus:

– Bună ziua, revin cu o reclamație făcută ieri, pentru apartamentul […] din blocul […] de pe strada […]. Da, da, aceea. Aș vrea să văd dacă s-a rezolvat ceva cu semnalul în bloc…

Trec câteva secunde de linște în care țiganul ascultă ce i se spune. Apoi izbucnește:

– Nu este doamnă nici o avarie, vă spun eu! Dementul ăla de om ne-a tăiat cablu’ din cauză că i-am făcut reclamație și nu mai vedem niciunu’ la televizor nimic! Vă rog din suflet, trimiteți pe cineva acolo să vadă despre ce e vorba!

Operatorul, calm:

– Din păcate este pusă observație cu echipament defect pe blocul dumneavoastră, nu putem face nimic până nu se remediază această problemă. Ne pare rău.
– Nu se poate așa ceva! Vă bateți joc de noi doamnă!

Omul a trântit receptorul în furcă și a plecat furios.

A doua zi la aceeași oră a revenit. De data asta era spășit și doborât. A intrat, s-a dus la telefonul din perete, a așteptat să fie preluat…etc…după care a spus cu o voce gâtuită:

– Deci este avarie…am înțeles….vă…vă rog doar atât: dacă se poate să puneți o observație acolo în sesizare: că îmi cer scuze pentru că am făcut reclamație! Îmi pare rău că am amenințat, doar să vină să pună cablul înapoi! Îmi pare rău doamnă! Fetița mea mă bleastămă zi și noapte! Mi-am pus tot blocu’ în cap! Vă rog din suflet…

Țiganul a pus receptorul și a plecat. Văzând ditamai matahala cum se mișca de parcă ar fi fost dus în fața plutonului de execuție ți-era mai mare mila.
Într-o altă casierie de pe aceeși zonă, alți abonați din blocul respectiv le-au spus casierelor și celor din punctele respective să îi transmită domnului de la cablu’ că le pare rău de ce s-a întâmplat, că vecinu’ a fost prost de gură, și să vină să le pună și lor cablu’ că tare greu mai e fără!

Câteva ore mai târziu problema s-a rezolvat ca prin minune. Echipamentul defect a fost înlocuit, și indienii au avut iar semnal la cablu.

Oficial cică ar fi fost avarie.
Avaria aia s-a numit Alioja.

Întâmplare 100 % reală.