Blog personal - Mihai Grigorescu | Amintiri si melancolie
15388
post-template-default,single,single-post,postid-15388,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive

Amintiri si melancolie

Nu stiu daca pe voi va apuca vreodata melancolia si va traznesc amintirile… Pe mine DA.
Plecand de la o persoana pe care nu am vazut-o de ani de zile, sau de la un obiect al copilariei si adolescentei, imi aduc aminte de lucruri minore pe care creierul le stocheaza in cotloanele lui prafuite de timp, lucruri pe care le credeam uitate sau care nu ma mai interesau…
E minunat creierul uman, mult peste orice va dezvolta tehnologia viitorul apropiat, si cred eu chiar si indepartat.
Zilele astea aminitirile au pornit de la cateva poze postate pe facebook in care am fost etichetat de-o fosta colega de generala pe care nu mi-o mai aminteam decat vag… acum imi amintesc bine colegii, pe marea majoritate ii stiu cum ii cheama, desi daca ma intrebai acum o saptamana as fi avut dificultati. Imi revin in minte evenimente despre fiecare, despre draciile care le faceam in scoala cand eram copil, despre primele fete de care m-am indragostit, despre primii prieteni… cu care acum nu mai tin legatura de ani de zile… si ma napadeste melancolia.
Trebuie sa ma intalnesc cu ei cat mai curand… sunt curios cum v-a fi dialogul, cum s-au schimbat… acum sunt casatoriti unii, au si copii, altii sunt liberi de contract… cum vom reusi sa interactionam dupa aproape 15 ani.
Uite de-asta imi place mie facebookul… creaza conexiuni sau le reinvie… E extraordinar.