Blog personal - Mihai Grigorescu | Ar trebui căutată fericirea sau poate începe de astăzi să strălucească?
16474
post-template-default,single,single-post,postid-16474,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive

Ar trebui căutată fericirea sau poate începe de astăzi să strălucească?

Căutarea fericirii devine adesea întrebare căutată în aceste zile. Chiar dacă ne putem îndepărta încet de lucrurile materiale ca sursă de fericire și direcționăm căutarea spre interior, totuși avem tendința de a gândi căutarea ca un proces activ, în care ne implicăm energia și eforturile și avem scopul de a găsi ceva. Ce se întâmplă dacă procesul de căutare ne îndepărtează de a fi fericiți aici și acum? Ce zici de noi înșine: astăzi este ziua care începe să strălucească și să fim fericiți în loc să căutăm fericirea?

Există câteva mituri despre fericire care, odată înțelese, fac mai ușoară „căutarea”:

Fericirea este o stare naturală pentru oameni. Cu toate acestea, într-o singură zi, experimentăm o gamă largă de emoții care se schimbă continuu.
Fericirea înseamnă a te simți bine. A te baza pe plăcerea și mulțumirea exterioară înseamnă că nu există fericire de durată. Învățarea de a trăi momentul și acceptarea poate dezvălui modalități de a te simți fericit din interior.
Dacă nu ești fericit, este ceva în neregulă cu tine. S-ar putea să aveți nevoie de niște medicamente pentru remedierea acestuia. Acest tip de soluționare este doar temporar. Introspecția și găsirea căilor de a ajunge la pacea interioară pot face o schimbare de durată.
Din filozofia estică am aflat de o abordare înțeleaptă, filosofia Morita, conform căreia oamenii sunt influențați de două dorințe opuse: dorința de a trăi pe deplin și dorința de a menține securitatea și confortul. Are mult bun simț și ajută la privirea căutării fericirii într-o lumină nouă.

Scopul Moritei este acceptarea vieții așa cum este. Adesea, sursa de nemulțumire este diferența dintre viață așa cum o imaginăm și viață așa cum este. Lucrăm la apropierea de idealul nostru. Odată ce realizăm ceva, ne-am stabilit un obiectiv nou. Rezultatul unor astfel de eforturi este o nemulțumire constantă față de momentul prezent, alimentat de credința că, odată ce vom repara ceea ce este rău, vom fi mulțumiți.

Acceptarea vieții așa cum este ea vine cu rezistența și conștientizarea faptului că gândurile și sentimentele inconfortabile sunt în mod natural o parte a vieții. Esența abordării este rezistența și implicarea pe viață care vine cu ea. Îmbrățișarea înălțimilor și a nivelului de viață duce la dezvoltarea unei atitudini și a unei mentalități neutre, precum și la un sentiment de abilitare.

„Fiecare dintre noi ar trebui să căutăm o modalitate de a face față evenimentelor traumatice într-un mod pozitiv, să învățăm din experiențe negative, să luăm tot ce este mai bun de la ei și să ne convingem că exact aceste experiențe fac ca fiecare persoană să fie unică, prețioasă.” (Genji Shimizu)