Blog personal - Mihai Grigorescu | Aroma de cafea in birourile statului
15378
post-template-default,single,single-post,postid-15378,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive

Aroma de cafea in birourile statului

Luni sau marti am fost in Bucuresti cu niste treaba. Gandindu-ma ca nu mai ajung in vitorul apropiat am incercat sa imi satisfac o curiozitate mai veche, asa ca am decis sa merg la Aeroclubul Romaniei cu sediul din Bd Lascar Catargiu nr. 54, ca sa fac rost de niste informatii despre cursurile de planorism si parasutism.

De ce ma intereseaza ? Pentru ca cetatenii romani cu varste intre 16-22 de ani pot urma aceste cursuri gratis. Toate bune si frumoase, cursuri gratis doar ca daca vrei sa aflii ceva despre ele trebuie sa fii cel putin pui de ministru(exceptand informatiile care se gasesc pe net).

De ce zic asta?  Pai sa va povestesc cum mi-am dat seama ca birocratia e din categoria #romaniiautalent .

Ajung in fata aeroclubului, un sediu frumos intauntrul une case vechi.. o poarta micuta prin jurul careia m-am invartit vreo 5 min ca sa pot sa ma conving ca e defapt intrarea in curte. Intru… o ghereta alba de plastic chinezesc cu un paznic mustacios care soarbe o cafea rece. Il intreb unde pot sa ma adresez si eu pentru nste informatii iar el ma indruma catre secretariat, dar imi zice sa las buletinul la el.. De ce? Parca intram la SRI nu la aeroclub..

In fine il dau si intru…cu ochii zburdand prin imprejurimi… fiind pasionat de case vechi si pot sa zic ca am fost incantat  sa vad un hol si niste scari interesante. Poezele de pereti cu avioane ma faceu sa ma simt deja in zbor facand acrobatii. Urc scarile bat la usa si intru.

Ce sa vad… nimic neobisnuit… doar am crescut in Romania: doua secretare radeau si beau o cafea sfatuindu-se de ale casei. Ma apropii de tejghea, urmand sa treaca ceva timp pana  se uita la mine si ma inteba ce doresc.

Le spun ca am venit sa aflu informatii despre cursurile de planorism, etc.. Ma intreaba sec cati ani am… la spun ca 19… se uita lung la mine si cu privirea de vaci ratacite imi spun ca nu la ele trebuie sa intreb, ci la detasamentul de avioane ultrausoare.

Iata-ma coborand scarile si ma duc unde m-au trimis, bat la usa si intru. Acolo un tip cu castiile pe urechi asculta muzica si era pe mess ‘”chatuind” linistit in mediu online. Isi da castile jos si incep discursul, ii spun ce caut, ca m-au trimis secretarele la el in birou.. .Iar el se uita cu aceiasi privire tampa de vitelu la poarta noua si imi spune alta carare pe care sa apuc. Ma duc pe diagonala intru intr-un birou etc… Ma duc pe unde zice el si vad ca scrie mare mare pe birou “ACCESUL INTERZIS TUTUROR PERSOANELOR STRAINE”, ceva de genu… ma intorc la asta in birou gandindu-ma ca trebuie sa ma conving, doar vorba aia… am lasat buletinul la intrare, sunt si ei o institutie serioasa.

Ajung iar la prietenul de pe mess care ma asigura ca acolo trebuie sa intru si ca e ok. Ma duc acolo, incep acelasi discurs in fata audientei mele care se constituia dintr-o doamna de 50 de ani care isi aranja lucrusile pe birou fara sa ma bage prea tare in seama, apoi dupa ce ma interba cati ani am (ceea ce au facut  secretarele anterioare si individul de la calculator) imi zice ca nu stie ce sa imi zica, sa vin maine cand vine sefu ca poae stie el…

Nimeni nu facea nimic, nimeni nu avea chef sa imi raspunda, toata lumea era prea ocupata sa piarda timpul pe banii statului… asa ca oricat de obisnuii as fii fost eu cu sistemul infect… tot mi-am bagat picioarele in ele de informatii, mi-am luat buletinul si am plecat punand ceva la cale pentru urmatoarea vizita pe care o sa le-o fac.

Va promit ca episodul cu frecangii de menta si aromele de cafea de prin birourile functionarilor va continua si desi in filme partea a doua nu este la fel de buna ca prima parte, de data asta va fi invers.

Ps: Cred ca incep sa inteleg de ce e greu sa devii pilot…