Blog personal - Mihai Grigorescu | Astazi discutam despre amatorismul de performanta
15580
post-template-default,single,single-post,postid-15580,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive
fail

Astazi discutam despre amatorismul de performanta

Este un sport din ce în ce mai practicat în ţara lui Dracula, un sport la care noi, ca naţie, am putea fi campioni europeni, olimpici şi recordmani mondiali. E un sport care se practică atât individual cât şi în echipă şi care are reprezentanţi de seamă în toate domeniile şi inexplicabil poate, înregistrează performanţe tot mai mari în zona Cotroceni din capitală. Pentru a practica acest sport nu este nevoie de antrenament, nu este nevoie de talent ci doar de nepricepere şi presupuneri făcute despre orice subiect, din orice domeniu.

Eşti practicant al acestui sport dacă te regăseşti într-una sau mai multe dintre categoriile de mai jos:

1. Vorbeşti extrem de mult, dar nu spui nimic – Cu siguranţă aţi întâlnit oameni care au un debit verbal pe secundă mai mare decât debitul Amazonului, dar care prin multitudinea de cuvinte rostite nu transmit niciun mesaj clar. Ei vorbesc doar din plăcerea de a se auzi şi de a fi auziţi, nu au nicio idee despre subiectele pe care le dezbat, iar datul cu părerea presupusă face parte din activitatea lor zilnică.

2. Conduci o ţară timp de 7 ani şi nu-ţi asumi niciun eşec – Atunci când conduci maşina şi ai cu tine 5 prieteni care să-ţi regleze oglinzile, scaunul, să se asigure în locul tău din stânga, din dreapta, să-ţi spună când să schimbi vitezele, când să virezi sau când să intrii în depăşire nu-i exclus să ai parte şi de un accident. Ei bine, nu poţi da vina pe cei 5 prieteni ai tăi. Tu eşti principalul vinovat. Cam aşa e treaba şi cu administraţia prezidenţială…

3. Cureţi cartofi la canina de cartier şi te dai drept mare bucătar – Amatorii de performanţă se cred mult mai înalţi în funcţii şi încearcă să-i convingă de asta şi pe cei din jurul lor, însă nu fac altceva decât să cadă în penibil. Portarii se dau drept directori, şoferii de la prefectură se dau drept consilieri judeţeni, minerii se dau informaticieni, iar curvele se dau călugăriţe.

4. Eşti mare jurnalist, dar desparţi în silabe un cuvânt monosilabic – Incompetenţa este o calitate “must have” a amatorului de performanţă. Nu ştii cu ce se mâncă economia deşi ai terminat ASEul şi acum lucrezi la minister? Nu-i nimic, repetă textul cu “întreaga lume trece prin criză economică” şi vei găsi fraieri care să te creadă. Lucrezi la ziar şi n-ai pic de cunoştinţe despre jurnalism? Continuă să scrii cât de des şi cu cât mai multe greşeli. Vei găsi cititori. Ziarul nu-i prea scump, iar lumea e credulă.

5. Ai un garaj plin de piese de maşină şi nicio maşină care să funcţioneze –Dacă nu te pricepi într-un domeniu, nu te băga; rişti să strici multe lucruri şi să nu repari nimic. Dacă stai cu casa întoarsă cu curul în sus de 11 ani şi în fiecare toamnă mai finisezi o bucată de perete, mai tragi o ţeavă şi un fir electric urmând ca peste 2 ani să le demontezi pentru că ai sesizat o defecţiune, dacă ai început de 6 ani să plachiezi cu polistiren şi încă nu ai terminat, dacă musafirii nu au ude sta la tine pentru că totul este un haos, atunci renunţă şi apelează la un profesionist. Eşti amator, mare amator nu vei reuşi.

Toate categoriile de mai sus sunt reprezentative pentru oameni care se învârt prin viaţa mea în momentul de faţă. Unora dintre ei le-am spus că fac anumite greşeli şi că trebuie să-i lase pe alţii în locul lor, însă totul a fost în zadar. Am încercat să le deschid ochii, dar ei au continuat să-i ţină închişi. Larg închişi! Unora le-am spus că voi scrie acest articol şi sunt convins că îl vor citi.

P.S. Acest post este scris cu “ţintă fixă“. Aştept rezultatele…