Blog personal - Mihai Grigorescu | Cand eu o sa sun, tu trebuie sa raspunzi
15547
post-template-default,single,single-post,postid-15547,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive

Cand eu o sa sun, tu trebuie sa raspunzi

Mâna sus la care vă era dor de Alioja.
Până se întorc Diana și cu Cireșica de la examene am zis să vă mai povestesc ce a mai făcut eroul nostru muncitor care, parcă simțind că nu am mai auzit de el în ultima vreme s-a pus pe fapte mari și grozave, numai bune de povestit dimineața sub răcoarea zilei ca să ne descrețească frunțile boțite.

În fiecare lună, cam pe la jumătate, la receseu încep deconectările. Asta înseamnă că abonații care nu și-au plătit datoria la receseu se trezesc când ajung acasă seara că li s-a tăiat macaroana de la cablu, și fug mncând pământul să ajungă să plătească repede ca să fie reconectați urgent. Vorba aia: ce poate să fie mai drag unui om dacă nu tembelizoru’, această sursă de dezinformare continuă?

Alioja al nostru, printre altele face și deconectări. Nu tot timpul, pentru că nu asta e scris în fișa lui de post, ci doar când e foarte mult de muncă și numărul de deconectări este peste măsură. No, ca să știți voi așea și să vă faceți o idee despre cum merge treaba, când deconectezi abonați într-o scară ultimul lucru pe care l-ai vrea ar fi să dai bot în bot cu vreunu’ pe care tocmai l-ai dat jos. Și cu atât mai tragic ar fi ca respectivul să fie vreun “dulap” de 2 metri, ca în cazul lui Grasu’ mai demult, care să îți rupă membrele din pură distracție și să ți le îndese pe gât din lipsă de ocupație. Când deconectezi, te duci de obicei ziua în amiaza mare, când majoritatea sunt plecați la muncă să își câștige pâinea, moment în care tu le iei bucuria de sub picioare fără să viseze măcar. Asta înseamnă că faci tot ce poți să eviți contactul cu lumea, intri, faci treaba murdară în 2 minute și ai ieșit mâncând fasolea.

Alioja însă este un specimen aparte, căruia nu îi este frică de nimeni și de nimic. Cum deconectează Alioja? Cu cea mai mare discreție și posibilă: sună la interfon chiar abonatul restant, și dacă acesta răspunde, Alioja îi spune foooarte pe ocolite:

– Bună ziua, sunt de la cablu și am venit să vă deconectez. Deschideți-mi și mie vă rog.

No io acuma sunt sigură că toți vă întrebați cât de prost ar trebui să fii ca să deschizi ușa exact ăluia de vine să te scoată din supapă. Oricine ar închide ușa și ar râde, dar nu cu Alioja. Pentră că oamenii din zona lui îl cunosc și nu vor să nu aibă cablu 2 săptămâni tăiat “din greșeală” pentru că nu i-au deschis ușa. La ultima serie de deconectări însă la interfon îi răspunde o babă, care se afla pe lista abonaților de deconectat. După ce a auzit motivul pentr care Alioja venise, femeia ciufută se rățoiește prin interfon:

– Păi cum să mă tăiați așa? De unde știu e că sunteți de la cablu? Vreau să văd o legitimație!

Alioja prost. Mut de uimire.

– …Doamnă, vorbim printr-un intrefon. Cum vreți să mă legitimez, să vă trimit ecusonul prin interfon? Lăsați-mă să urc sus și vorbim acolo.
– De unde știu eu că nu veniți să îmi faceți vreun rău? Zice baba.
– Doamnă, zice Alioja plin de spume, dacă aveți măcar jumătate din vârsta pe care cred eu că o aveți, nu m-aș atinge de dumneavoastră nici dacă m-ați plăti!

Șocată sau nu, baba a deschis. Alioja intră, urcă la etajul cu pricina și se îndreaptă spre cutia cu echipamente. Baba îl aștepta în ușă. Femeie la 70 + de ani, cu o basma de 400 de ani în cap (basmaua, nu capul), privea la Alioja cu mare circumspecție. Imediat cum a ajuns în dreptu ei,femeia a început asediul: cum că ea a plătit cablu’, cum că ea face reclamație, etc. Alioja îi cere un scaun, merge cu el până la cutie în timp ce femeia vărsa un potop de cuvinte pline de frustrare și se suie pe scaun. Deschide cutia și îi o oprește pe babă din vacarmul de cuvinte:

– Ia mergeți în casă vă rog și spuneți-mi dacă se vede!

Femeia intră în casă și iese iar.

– Se vede! Strigă baba.

Alioja bagă iar capul în cutie. Îl scoate iar:

– Dar Acum???

Baba intră iar. Iese după 30 de secunde.

– Acu’ nu se mai vede!

Alioja oboară de pe scaun și dă să plece, lăsând în urmă o babă stupefiată ce tocmai îl ajutase să o deconecteze.

– Dar staați așa! Spune baba. Cu mine cum rămâne? Am plătit!

Alioja se întoarce cât să o privească și îi aruncă peste umăr:

– Când eu sun la interfon, matale deschizi. Asta e prima regulă. Și ca să mă asigur că ai înțeles-o o să te testăm mâine dimineață. Până atunci te las să reflectezi un pic.

Apoi a plecat și a lăsat-o cu scaun cu tot pe hol.
A doua zi când a venit baba a deschis imediat cum i-a auzit vocea melodioasă în interfon. Și de atunci mereu.