Blog personal - Mihai Grigorescu | Cine se distreaza la petreceri pentru copii?
15942
post-template-default,single,single-post,postid-15942,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive
petrecere copii

Cine se distreaza la petreceri pentru copii?

Copilaria mi-am trait-o in perioada comunista. Nu a fost una trista, desi erau multe lucruri care lipseau pe atunci sau nu erau cum ar fi trebuit: acadelele deveneaum dupa o vreme de zacut in cofetariii, tari ca piatra, iti puteai rupe dintii in ele, gaseai in caz de sarbatoare chiar doua feluri de inghetata la chiosc, desi nu intotdeauna era proaspata, sucul era un fel de apa colorata, iar painea se vindea si la sferturi.
Si totusi, cat de frumos era…ce gust bun aveau dudele mancate direct din copac si ce fericire a fost ziua in care m-au facut pionier! Imi placea sa cant in cor si repetam acasa fara sa stiu de ce mama ma tot gonea in camera mea si nu suporta sa ma auda. Credeam ca nu am eu voce, nici nu as fi banuit ca versurile erau cele care ii provocau migrene.
Cel mai mult iubeam duminica, cand mama punea masa la ora pranzului, sa mancam toti tri, eu si ea si tata, ca o familie. Dupa ce mancam ciorba, mereu se nimerea, nu stiu cum, sa inceapa la televixor sfertul acela de ora binecuvantat, plin cu desene animate pe care le vazusem de o suta de ori. Ne luam farfuriile si eu si tata si ne asezam pe covor. Acolo ne terminam masa, intr-o fericire pe care nu o pot compara cu nimic nici acum, cand mult mai multe si aparent mai pline bucurii au trecut peste mine.
Astazi, desenele animate nu lipsesc de la televizor, avem canale intregi si copiii au de unde alege, nu trebuie sa manance jos pe covor ca sa nu piarda 15 minute magice. dar nu vad pe fata lor reveria pe care  o aea propria mea fata pe cand eram de numai cativa ani. In schimb, ea se instaleaza in prezenta profesionistilor care apar, in hainele personajelor din povesti si organizeaza petreceri pentru copii de toate varstele. Meseria aceasta mi se pare minunata, desi nu este deloc usoara. Oameni astia isi merita banii si cred din tot sufletul ca au, la finalul zilei, o satisfactie pe care noi, ceilalti nu o avem: ii acompaniaza la somn amintirea zambetelor unor copiii, unor ingeri pe care i0au facut sa viseze, carora le-au dat subiecte de discutie si motive de fericire.

Cine se distreaza la petrecerile pentru copii? – va intrebam eu la inceput. Raspunsul e simplu: toata lumea. Micii invitati in primul rand, parintii, amintitndu-si de propria lor copilarie, soarele insusi straluceste mai prietenos in timp ce mangaie zambete care daca ar putea incalzi, ar topi zapezile de la Polul Nord defintiv.