Blog personal - Mihai Grigorescu | Copil, femeie, mama, bunica… si Asus
15456
post-template-default,single,single-post,postid-15456,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive

Copil, femeie, mama, bunica… si Asus

Imi este foarte greu sa astern aceste randuri pe hartie, dar simt ca de cele mai multe ori nu batranetea ci singuratatea si dorul mistuitor pentru voi copii si nepotii mei ma topeste cel mai tare tare…

[…]

Batrana mototoli epaper-ul dintr-o obisnuinta veche… chiar daca acum in anul 2068 randurile scrise pe o bucata de hartie electronica se puteau sterge printr-o simpla comanda vocala…

Ii lipsea curajul de a scrie o scrisoare prin care sa le ceara copiilor si nepotilor sa o ia la ei… Spatiu aveau, dragoste era, insa vremurile acestea pastrau parca un buffer sentimental chiar in cea mai apropiata relatie…

[…]

Dupa ce a pus e-pen-ul (pixul ce scria pe e-paper) jos… in mintea batrenei incepura sa se deruleze cu rapiditate imagini ce plecau din tineretea ei si ajungeau pana in cele mai frumoase momente ale bogatei sale vieti…

Se mai uita odata la pix… Pe el scria cu litere frumoase… bolduite… Asus EPen… si atunci amintirile i s-au focusat pe tot ceea ce acest brand a insemnat in viata ei…

[…]

Era o zi ploioasa de toamna… iar ea se adapostise intr-o cafenea cocheta de pe malul Dambovitei asteptand prima intalnire serioasa cu barbatul care timp de 35 de ani avea sa fie sufletul ei pereche… Emotiile ii invadau toate simturile, iar domnul… se lasa asteptat… Trebuia sa ajunga deja de 15 minute… Nu suporta sa pateasca asa ceva… Punctualitatea era poate unul din cele mai demodate lucruri insa ceva la care ea tinea foarte mult…

Ar fi plecat… dar afara era asa de urat, iar ea de-abia incepea sa isi dezmorteasca trupsorul inclestat de ploaia rece ce-i biciuise obrajii intr-un mod inchizitor… A scos laptop-ul… o bijuterie pe care tocmai o cumparase… Un Asus VivoBook.

L-a deschis…  pentru ca in momentul acela sa vada cu stupoare o notificare in Windows 8 care tocmai o anunta ca in noaptea trecuta se schimbase ora… Mai avea de asteptat de fapt inca 40 de minute pana cand domnul ei avea sa vina la intalnire asa ca a deschis pagina de administrare a blogului personal pentru a omora timpul si a face haz de necaz impreuna cu cititoarele ei de aceasta mica farsa pe care ora de iarna i-a jucat-o si din care micul magician Asus a scos-o…

Incheie articolul spunand: “Asa suntem noi femeile ne pierdem ratiunea atunci cand inima bate cu o frecventa mai  mare decat poate gandi creierasul… Niste gingase care va iubim domnilor barbati! Trebuie deci sa puneti micile noastre aiureli pe seama dragostei pe care v-o purtam si sa le treceti cu vederea!”

[…]

Imi amintesc de tatal meu…L-am iubit atat de mult… pentru ani de zile a fost simbolul masculin cel mai puternic din viata mea… nu exista nimic pe lume care sa se compare cu el… Atent cu mama, delicat si plin de dragoste cu mine, frumos asa cum numai Luceafarul lui Eminescu poate fi… muncitor… un sumum de calitati care nu credeam sa mai existe la altcineva, totul pana cand am aflat intr-un mod absolut inoportun ca are pe altcineva…

Am fost distrusa… Am simtit cum Atlas mi-a prabusit lumea toata in cap… Nu puteam sa cred sau sa inteleg cum ar putea zeul masculin al copilariei mele sa decada in asa ultim hal… Oare ce mai era sfant in aceasta lume? Pentru ce mai traiam… Pentru ce ne viermuim trecator pe aceasta planeta asemanatoare unui mar stricat?

Nu puteam uita momentul acela… sadica zi de luni… orele 15.30… ziua in care soarta ma pedepsise atat de tare pentru chiulul inocent de la facultate…  Pentru ce am ajuns in acel bar… la acea ora… ? Pentru ce?

Trei zile mai tarziu… Sora mea cea mica imi arata pe tableta ce o primise de ziua ei… Google Nexus 7… o jucarie foarte faina produsa de cei de la Asus pentru marele si atotputernicul Google… niste poze…

Am rasfoit cu grija prin galeria de imagini pana cand am vazut o poza cu parintii mei in care tata isi strangea dragastos sotia in brate… Am zabovit asupra ei gandindu-ma ca este un monstru duplicitar… Ma hotarasem sa fac pe detectivul si sa il expun in fata mamei.

Poza de pe Nexus 7 nu imi dadea pace… doua ore mai tarziu i-am cerut tableta din nou si uitatndu-ma la proprietatile fotografiei am realizat un lucru stupefiant… poza era facuta luni… ora 15.30… Oare pe cine am vazut eu in barul acela? Am visat? Ce se intampla cu mine?

Peste cativa ani am aflat ca tata avea un frate geaman cu care nu mai vorbise de 19 ani… Nu i-am povestit niciodata despre acea intamplare… Nu as putea sa ii spun ca l-am discreditat in felul acela…

I-am spus in schimb ca il iubesc!

[…]

Doua zile de cand sunt mamica… Sunt atat de fericita si de obosita in acelasi timp incat nu mai am nici un control asupra lacrimilor care imi podidesc  stavilarele ochilor… Plang de bucurie, plang de suparare…nici eu nu mai stiu…

Imi lipseste mangaierea sotului meu… De ce trebuia sa fie plecat tocmai acum? De ce Dumnezeu nu l-a legat de glie pentru a vedea cu proprii ochi cum minunea noastra paseste in aceasta lume? Am nevoie el…

Pe noptiera un zumzait energic ma intrerupe din gandurile negre… Jucaria pe care sotul meu mi-a lasat-o spunandu-mi ca asa va fi mai aproape de mine… Asus PadFone 2… Dar nu am nici un chef sa raspund la telefoane acum… Sunt atat de obosita….

Telefonul tableta se opreste din sunat… insa peste nici 15 secunde mama intra in camera val vartej spunandu-mi sa raspund la chestia aia de pe noptiera… Sa intru pe Skype…  al ei ginere vrea sa isi mai vada odata minunea…

Au urmat doua ore apel video… Doua ore care prin care tehnologia zilelor noastre a reusit sa imi aline gandurile negre… Al meu sot va ateriza maine in Romania… Doamne cata nevoie am de el…

[…]

Astazi sunt atat de batrana… Ce vremuri am trait… Am cunocut inceputurile internetului, ale telefonei mobile, ale tabletelor, etc… Sunt prima generatie de oameni in viata careia tehnologia si telecomunicatiile mobile au spart bariere de timp, de loc, de prejudecati… si daca stau sa ma gandesc bine marca Asus am avut-o langa mine de multe ori… la bine si la rau… A fost si este parte din viata mea…

Dar mai presus de toate sunt femeie… Iubesc, simt, traiesc, sufar, lupt… Sunt o zeita a umanitatii dupa cum dragul meu barbat obisnuia sa imi spuna… Mie dor de el… Mie dor de fata mea… mi-e dor de nepotei…

[…]

“Dragii mei….

… vreau sa vin in vizita la voi…

… sper sa ma primiti….

…iubesc…

…dor…

… Va pupa bunica in aceasta zi de 8 Martie!”

[…]