Blog personal - Mihai Grigorescu | Cum sa (nu) iti strici sambata
15899
post-template-default,single,single-post,postid-15899,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive
zi proasta

Cum sa (nu) iti strici sambata

Fiind in febra pregatirilor de nunta mi-a venit ideea sa dam o fuga pana la expozitia pentru nunti de la Romexpo. Nu cautam mare lucru pentru ca ne-am cam rezolvat toate problemele. Dar eram curioasa. Nu am vizitat niciodata un asemenea eveniment si m-am gandit ca ar fi de folos. Plus ca am vrut sa vizitez si standul Veronikai, cea care ne-a salvat cu pregatirile. Si ne-am dus. Maaare greseala am facut!

In jur de 13.30 am reusit sa ajungem spre noua intrare la Romexpo. Dupa vreo 15 minute de stat la coada cu masina am reusit sa parcam. Am mers pana la pavilionul 14, unde era organizat targul de nunti. Pe drum, manele, colaci unguresti calzi si niste limuzine care m-au facut sa ma intreb cat de penibil poti fi ca sa inchiriezi o asemenea masina la nunta. In fine, ajungem la pavilion. Alta coada. La bilete de acces. Nu inteleg insa de ce trebuie sa platesti si bilet cand vizitezi o expozitie de acest gen. Presupun ca expozantii platesc bani grei pentru un stand organizatorului. Noi, vizitatorii, teoretic cumparam. Deci contribuim si noi la aceste costuri. De ce mai trebuie sa platesti 2 euro intrarea?

Intr-un final intram. Doamne! Ce greseala am facut! Efectiv te calcai in picioare. Rochii la metru, fete care trageau de ele si incercau sa probeze in conditii mai proaste ca la standurile din “Europa”, o caldura si un miros de lesinai efectiv si cel mai grav, cred ca era cea mai mare concentrare de prost gust pe metru patrat! Cu exceptia a doua sau trei standuri restul se intreceau in penibil si prost gust. Banuiesc insa ca asta cere lumea, pentru ca altfel nu ar exista asemenea oferte! Nu? Singurul lucru bun pe care l-am constatat este ca se casatoresc tare mult tineri! Si asta e un lucru bun!

Am renuntat destul de repede sa ne calcam in picioare, mai ales ca ne-au sunat nasii si ne-au invitat la masa, la Hard Rock Cafe. Probabil ati auzit de celebrul local. A venit si in Romania. Chiar eram curioasa sa vad ce a iesit. Despre asta insa, putin mai tarziu.

Iesim din pavilion si ne indreptam catre parcare. Si aici incepe calvarul. 45 de minute am stat la coada sa platim parcarea si sa iesim. La un moment dat mi-am pierdut rabdarea pentru ca niste “baieti” mai inteligenti decat noi, fraierii care stateam disciplinati la coada, au gasit solutia sa se bage in fata! Ieseau pe o alee pe care de fapt se intra, fix la locul unde se platea parcarea. Cei de la Romexpo priveau zambind. M-am dat jos din masina si am fost foarte aproape sa ii dau doua suturi in masina unui mare nesimtit care s-a bagat in fata mea. Nesimtitul, posesorul unui Renault cu nr. B-25 NYV, imi spune razand: “Da’ ce doamna, sunt sigurul care ma bag in fata?”. M-am intors la masina resemnata. Ce naiba vrem noi sa facem in tara asta cand la un lucru atat de marunt oamenii se poarta asa? Unde in lumea asta ati vazut asa ceva? Eu una marturisesc ca nu am patit asa ceva in alta tara.

Si am iesit intr-un final. Ajungem in Parcul Herastrau, la Hard Rock Cafe. Cam ciudat aleasa locatia avand in vedere vecinatatile. Pavilionul H si asa zisul parc de distractii. Cu manele, mici si pop corn. Singurul lucru cu adevarat frumos este lacul. Parcam si intram. Nasii nostri erau si ei dupa vreo 30 de minute de stat in picioare, asteptand eliberarea unei mese. Este foarte frumos la Hard Rock cafe. Spatiul generos, muzica de buna calitate, decoratiunile foarte valoroase (costume, instrumente si alte obiecte care au apartinut unor artisti renumiti) creeaza o atmosfera placuta. Meniul, la fel de atractiv. Si comandam. Baiatul care ne serveste ne spune politicos ca dureaza in jur de 25 de minute comanda. Am zis ok.

Si asteptam. Dupa vreo 40 de minute, acelasi baiat ne intreaba razand daca vrem sa mearga pana afara sa ne ia ceva de mancare. Deci era un mesaj clar ca mai avem de asteptat. Dupa vreo ora si zece minute apare mancare. Noi eram cinci. Dar ne-au adus doar patru feluri de mancare. Din care doua nu erau ale noastre! Drept urmare au primit mancare doar baietii. Fetele au asteptat in continuare. Nimeni nu ne spunea nimic! Si am asteptat. Intre timp, baietii au terminat de mancat, au baut doua beri si uite asa a mai trecut inca o ora! Nu glumesc. Va jur ca asa s-a intamplat. Nasa mea comandase o amarata de salata iar eu un piept de pui la gratar. Dupa doua ore si jumatate de asteptare am primit si noi ce comandasem. Dar numai dupa ce baietii s-au dus sa il caute pe manager. Care si-a cerut scuze ca li s-a stricat computerul de comenzi si au incurcat mesele!!!!!!!!!!! Partea tare este ca dupa ce a plecat managerul, tipul care ne servea ne-a dezvaluit ca se strica zilnic computerul!