Blog personal - Mihai Grigorescu | Evenimentele Evului Mediu
16041
post-template-default,single,single-post,postid-16041,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive
Evul Mediu

Evenimentele Evului Mediu

Din perspectivă istorică şi sociologică, imaginea şi condiţia intelectualului se conturează de-a lungul timpului, în diverse epoci şi societăţi.

Începuturile culturii medievale româneşti (vorbim de români ca popor, dar ca naţie neconstituită unitar) trebuie căutate în lumea ortodoxă a sudului dunărean bizantino-slav, de care ne-am legat strâns prin legături religioase, politice şi dinastice în jurul secolului al XIII-lea. Este un început, dar un început târziu.

În secolul al XIV-lea, când noi, abia ieşiţi din haosul invaziilor, începeam să ne organizăm viaţa de stat, Occidentul străbătuse timp de patru veacuri un drum destul de lung şi de bogat în cultură şi se ridicase, în literatură, până la Divina Comedie a lui Dante. Un veac mai târziu, când, pe plaiurile noastre, calugărul sârb Nicodim şi tovarăşii săi clădeau cele dintâi mănăstiri de piatră pentru ca în chiliile lor să înceapă munca de copiere a manuscriselor de evanghelii slave, în Occident se încheia faza medievală şi se zăreau zorile Renaşterii. Ortodoxia şi slavismul ne-au izolat, în bună parte, de marile frământări culturale ale Apusului, deşi ne-au adus servicii incontestabile din punct de vedere al integrităţii etnice, dar, printr-un instinct superior de cultură, ctitorii principatelor noastre au căutat, dincolo de lumea slavă din sudul Dunării, legături directe cu Bizanţul, pe căi religioase şi politice. Aşezarea turcilor pe ţărmurile Bosforului a avut consecinţe catastrofale pentru cultura popoarelor creştine din Peninsula Balcanică.

Călugării slavi au reorganizat viaţa monahală, întemeind mănăstiri care au devenit adevărate focare de cultură ale trecutului nostru. Iată primii intelectuali – şi soarta lor.