Blog personal - Mihai Grigorescu | Importanța stăpânirii atenției noastre
16471
post-template-default,single,single-post,postid-16471,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive

Importanța stăpânirii atenției noastre

Întrebați-vă un moment: Care este accentul obișnuit al atenției dvs.? Ești capabil să îți îndrepți atenția către orice vrei? De câte ori într-o zi căutați distrageri și evitați să vă aflați în momentul prezent? Simțiți că cheltuiți mai multă energie pentru a încerca să schimbați lucrurile din viață, în loc să vă bucurați de cei pe care îi aveți deja? În spatele acestor întrebări se află o necesitate vitală a ființei umane care ar putea fi realizată și îndeplinită prin analizarea naturii atenției noastre.

Putem scăpa de a fi atenți?

Ființele umane trăiesc constant în căutarea unor obiecte care ne oferă stabilitatea ca suport pentru atenția noastră, la fel cum căutăm stabilitatea în orice zonă a vieții noastre. Atenția noastră nu poate dispărea fără conștiința noastră individuală, care este baza simțului nostru de existență, dispărând odată cu ea.

Prin faptul că nu avem un loc stabil sau un obiect în care ne vom baza atenția, în mod normal, ceea ce facem este să căutăm obiecte externe de care să ne agățăm. Totuși, obiectele externe sunt schimbătoare și efemere. De aceea, începem să fim nervoși atunci când ne aflăm într-un mediu fără mulți stimuli, activități de făcut sau când trebuie să fim singuri mult timp.

Poate că ți s-a întâmplat că atunci când ai realizat că ai mult timp liber, începi să te simți puțin neliniștit. Cauza finală a acestui lucru este să nu aveți un obiect sigur pentru a vă pune atenția. Puteți fi inactiv, dar nu puteți fi neatenți. Vă puteți suprima acțiunile, dar nu și atenția. De asemenea, oriunde vă puneți atenția, este locul în care vă veți direcționa acțiunea.

Astfel, o ființă umană poate avea o frică de fond, similară cu frica de moarte, aceasta fiind posibilitatea de a nu avea la dispoziție obiecte de atenție. Când nu știm la ce obiect participăm, când ne-am săturat să asistăm la un anumit lucru când nu vrem să participăm la ceea ce se întâmplă în prezent sau când evenimentele la care participăm nu mai sunt interesante pentru noi. Atunci apare situația când apare o stare de neliniște interioară pe care încercăm să o rezolvăm căutând alți stimuli externi. Această neliniște interioară declanșează un model de dispersie mentală constantă.

Astfel, pentru mulți, munca ajunge să fie nu numai mijlocul de a satisface o nevoie economică, ci și mijlocul de a satisface nevoia de a fi atent la ceva. De aceea, atunci când suntem vacanțe, în loc să ne odihnim, încercăm să ne distragem de ceva sau să planificăm o călătorie pentru a merge undeva.

Boomul industriilor de divertisment din țările dezvoltate ilustrează acest fapt. Succesul actual în industria cinematografică, teatrală, muzicală sau media, în parte, vine din capacitatea sa de a oferi ceva stimulant în mintea noastră, asigurându-ne că nevoia noastră de a acorda atenție asupra a ceva va fi atenuată timp de câteva ore.

Este adevărat că plăcerea sau atractivitatea pe care lucrurile o duc în sine determină uneori schimbarea sau selecția obiectelor la care alegem să participăm. Cu toate acestea, înainte să se întâmple acest lucru, descoperim că avem ca și nevoie de bază să căutăm un obiect care să ne ofere o garanție de stabilitate a utilizării atenției noastre. De aceea ne panicăm mai mult să ne găsim fără un obiect extern la care să participăm, decât să participăm la stimuli neutri.

Acest lucru este destul de clar atunci când facem o călătorie. Satisfacția pe care o găsim făcând această activitate de multe ori constă în realizarea planurilor, stabilirea obiectivelor și găsirea mijloacelor pentru îndeplinirea lor, mai degrabă decât în ​​realizarea scopului în sine. Probabil, obiectivul nostru atunci când facem o călătorie este să vizităm un site. Cu toate acestea, de obicei, petrecem mai mult timp planificând și folosind mijloacele de transport pentru a ajunge acolo decât vizitând locul pe care vrem să îl vizităm. De fapt, puțini oameni ar dori să stea mai mult de o oră vizitând locul pe care doreau să îl viziteze, fără a face altceva decât să fie acolo. Curând după ce am ajuns acolo, ne gândim deja la următorul loc în care vom merge.

Acum, poate că este ușor să realizăm acest fenomen atunci când călătorim, cu toate acestea, este mai dificil să ne dăm seama că ar putea apărea exact la fel în călătoria noastră prin viață. Iar acest lucru este mai periculos. Dacă se întâmplă acest lucru, vom cheltui mai multă energie pentru a încerca să schimbăm lucrurile decât să ne bucurăm de cele pe care le avem deja.