Blog personal - Mihai Grigorescu | Jumatatea plina a paharului
16051
post-template-default,single,single-post,postid-16051,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive
Pahar

Jumatatea plina a paharului

As vrea sa spun ca m-am obisnuit sa primesc flori, dar nu ar fi adevarat, desi, dupa doi ani de noi as fi avut toate motivele s-o fac. Dar nu m-am obisnuit, gestul inca ma ia prin surprindere, o surprindere pe care tu o savurezi, de la ochii stralucitori si pana la zambetul larg.

Nu reusesc sa consider altfel decat miracol faptul ca te gandesti la mine cand treci pe langa o precupeata cu bratele incarcate de flori, cand vii de la serviciu obosit ca un caine dupa un drum lung. Imi repeti ca te gandesti permanent, nu doar atunci, asta este miracolul cu numarul doi. Stiu ca merit sa fiu iubita, dar intre convingere si realizare ma obisnusem sa fie un drum lung, pe care majoritatea se pierdeau. Imi repeti sa nu ma mai gandesc la altii, dar ei sunt termenul meu de comparatie inerent, pe care nu reusesc sa-l exclud. Si tu iesi mereu in avantaj.
Nu cred ca ar trebui sa ne obisnuim cu binele la modul de a-l considera ca ni se cuvine. Chiar daca asa este, in viata nedreptatea e mult mai consistenta decat recompensa, chiar pe merit. Cred ca ar trebui sa ne uimeasca mereu si sa il privim intotdeauna ca pe o bucurie noua, neasteptata.

Unii vorbesc despre monotonia in cuplu. Eu iubesc aceasta monotonie, tocmai pentru ca imi da senzatia linistitoare ca nimic nu va distruge echilibrul pe care l-am dobandit, in sfarsit. Regret ca nu am stiut sa gasesc aceasta liniste cu ani in urma si realizez ca mi-am petrecut jumatate din viata cautand-o. Singura varianta pe care o am este insa sa privesc inainte si sa iau partea buna, jumatatea plina a paharului, sa ma bucur, deci, de ceea ce a mai ramas.