Blog personal - Mihai Grigorescu | Nu iti mai doresti sa umbli cu cioara vopsita…
15535
post-template-default,single,single-post,postid-15535,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive
mincinos

Nu iti mai doresti sa umbli cu cioara vopsita…

Sper că  vă mai aduceți aminte de prietenul meu ce a lucrat  în magazinul de haine în urmă cu câțiva ani. Ei bine, ieri ne-am întâlnit și printre altele mi-a povestit cum s-a lecuit să mai folosească micul șiretlic pe care îl practica cu atâta succes la fiecare client nemulțumit pentru a obține o vânzare cu succes. Și, din moment ce e luni, să începe săptămâna râzând, zic.

Se făcea că la vreo 2 ani după întâmplarea ce a făcut subiectul articolului anterior, în lunile de vară toridă, când toată lumea e plecată din București și vânzările mor efectiv, Gigi (căci așa îl cheamă) tocmai era pe punctul de a încheia o zi dezastruoasă. Era o sâmbătă de foc, nimeni pe străzi, nimeni în magazine, vânzări ioc, plictiseală la greu, orele se scurseseră cu greutate, făcând plictiseala și mai greu de suportat. Cu câteva minute înainte de închidere însă în magazin intră o doamnă extrem de bine îmbrăcaă, ce tocmai coborâse dintr-un X5 lăsat pe avarii în ața magazinului. Cum a intrat femeia atât Gigi cât și colegul lui au început să rostească în gând toate incantațiile cunoscute și să se roage la toți zeii, doar-doar doamna o cumpăra ceva, lucru ce ar fi adus puțină voie bună înr-o zi oribilă și poate ceva lei în buzunar. După vreo două minute în care femeia s-a tot uitat prin magazin și ăștia se rugau de mama focului, se întâmplă evenimentul mult dorit: doamna pune mâna pe o vestă elegantă super scumpă, o studiază atent, după care o probează. Văzând aprobarea de pe fața femeii, Gigi se duce ca un bun ajutor și o întreabă dacă îi poate fi de folos.

Și i-a fost. Pentru că în următoarele 20 de minute femeia a dus la casa de marcat o vestă, două perechi de pantaloni, un dres, două bluze, două rochii,  o fustă plus alte câteva accesorii, toate însumănd aproape 3000 de lei. Omul nostru, extaziat de fericire, o ajuta pe femeie cu dragă inimă, gândindu-se că la o asemenea cantitate cumpărată va exista și un bacșiș pe măsură ce îl aștepta la final.

S-au mai scurs câteva minute, femeia a terminat de probat, după care s-a dus să plătească. Însă tocmai scotea portofelul pentru a achita îi pică ochii pe un maiou cu paiete ce era destul de la modă pe vremea aia. Demoazela se oprește cu portofelul în aer și spune că vrea să probeze și articolul respectiv. Omul i-l dă imediat, femeia îl probează, după care întreabă:

–          Un număr mai mare aveți?

Realitatea era că nu aveau. Dar cum setea de bani câteodată îți ia mințile, omul nostru, însetat de dorința de a scoate cât mai mult de pe urma femeii îi spune:

–          Sigur că da, doamnă! Și fuge în spate, unde începe să aplice biecunoscutul procedeu: apucă maioul cu ambele mâini și trage de el în toate direcțiile, aproape să-l rupă, îl întinde pe toate părțile și îl aranjează frumos, după care îl pune într-un  ambalaj ou pe care era tipărit un număr mai mare și merge cu el în față mândru și victorios.

Victorie ce avea însă să nu mai vină, pentru că femeia , după ce s-a uitat la maiou și l-a probat atent, fiind încredințată din nou de vânzătorul atât de săritor că este un număr mai mare, a spus:

–          Ok. Le iau pe amândouă.

Afirmația clientei a fost atât de neașteptată și șocul atât de puternic, încât omul a rămas interzis. A încercat să dreagă fasolea, dar femeia nu numai că nu a pus botul la  explicațiile oferite dar a și plecat, nemaicumpărând nimic.

De atunci omul s-a lecuit de la a mai folosi micul șiretlic ce îl ajutase de atâtea ori. A învățat o lecție dureroasă, plătind ce-i drept, un preț puțin cam mare.