Blog personal - Mihai Grigorescu | O poveste adevarata cu si despre RAR Alba
15844
post-template-default,single,single-post,postid-15844,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive
rar alba

O poveste adevarata cu si despre RAR Alba

16 septembrie îmi expiră ITP-ul. Momentul ăsta e unul crucial în viaţa mea şi se întâmplă din doi în doi ani: de fiecare dată perioada asta vine cu un surplus de stres, mi-e teamă că ceva nu e în regulă, mi-e teamă de respingere, mă zgârcesc să fac verificarea cât mai aproape de ziua expirării, ca să rămână pe aceeaşi dată, mă duc de dimineaţă pentru a fi primul etc.

Azi dimineaţă am ajuns la ora 8.00 la staţia de ITP. Vine omul, mă întreabă un de CIV-ul vehiculului, îi spun că l-am uitat, mă întorc după el, deschide capota, vede motorul îmbălsămat în ulei, mă întreabă de ce, eu îi spun ca e trendy ca motorul să fie plin de ulei, ca să nu se ruginească de la o ITP la alta, mă contrazice, îl contrazic, alea alea. Nu găseşte seria motorului.

Domne…, unde-i, domne, seria motorului? Staţi că le dau un beep celor de la Fiat Italia. Ăştia le ştiu pe de rost.

N-o găseşte. Se uită la roţi.

Păi, domne, tu nu vezi că ai 155/80/R13? Ba da. De ce? Păi cum de ce? Uite, în cartea de identitate ai 165/70/R14. Şi? Păi nu bate realitatea cu cartea. Tre să ţi le schimbi cu ce e pe carte.

Omul avea mare dreptate. Aşa e. Nu ai voie să tragi orice cauciucuri pe tomobil, decât dacă le omologhezi.

Dau telefon la RAR. Bineînţeles că nu răspunde nimeni. Am mai dat şi altădată şi tot fără succes. Mă duc la RAR Alba să văd dacă le pot omologa. Citesc toată cartea tehnică a maşinii, găsesc buba cu motorizarea, servoidizarea şi cauciucele aferente şi descopăr că maşina e echipata regulamentar – cu 155/80/R13, căci nu are servodirecţie. Şi-aşa trag de volan cu toată forţa din mine, dacă mai pun de 165, o să trebuiască să mă dau jos şi s-o fărtui de spate, ca să pot face o întoarcere din trei mişcări. Echipată, echipată, dar pe carte scrie clar că trebuie de 165, deci trebuie să modific în CIV.

Ajung la RAR pe la 10 şi ceva. Intru în sala de aşteptare. Ies afară. Intru din nou. Iară ies. Ce-o fi murit aici, Doamne? Putoarea de testicule în putrefacţie, moarte consumată în suc propriu, fără îmbuteliere controlată, cu iz de oposcum, mă face să vomit. Ies din nou. Trag aer în chept. Intru. Întreb ce se poate face în situaţia mea. Se poate rezolva. Fac programare. Ies. Inspir 5 metri cubi de oxigen şi omor instantaneu toate gâzele din perimetrul meu. Vin la ora 2.30 şi mă duc direct la gurile de intrare. Sala de aşteptare era aburită. Nu de la căldură. Nu.

Mă scuzaţi, am o programare pentru 2.30, trebuie să omologhez nişte cauciucuri. Nu se zice, domne, aşa. Se zice “modificare în CIV”. Staţi la poarta de la Linia 1 şi când vine cineva, vă ia.

Stau pa poarta de la Linia 1. Nu mă bagă nimeni în seamă. Întreb.

Mă scuzaţi, am o programare de la ora 2.30 pentru modificări în CIV (deja sunt expert). A, da, păi de ce staţi aici? Trageţi maşina în parcarea pentru Linia 1.

Trag maşina acolo. Vine un nene sictirit nevoie mare, cu ochelarii pe nas.

Ce-i cu maşina asta aici? (aşa întreba pe TOATĂ lumea, ca şi când cei care au venit pentru identificare sau ITP stăteau acolo la plajă şi-au călcat algele cu bolizii). Pentru modificări în CIV, zic. Aha. Păi vorbeşte uite cu domnul ăla care vine încoace.

Omul venea “încoace” într-adevăr.

Mă scuzaţi, am o programare de la 2.30 (era deja 3.00) pentru modificări în CIV. Şi? Păi nu mă luaţi şi pe mine în vizor? A, da. Dar ce caută maşina aici? Păi am adus-o pentru Linia 1. Cine v-a zis că tre s-o băgaţi la Linia 1? Colegul dvs. de la hală, tipul mai slăbuţ. Eu nu mă opresc aici, eu merg doar la Linia 2, deci la parcarea din spatele maşinii dvs. Ok, s-o duc acolo? A, nu, nu trebuie. Dă actele. Păi cerere n-ai? Cerere?! Da, cerere pentru modificări în CIV. N-am. Copie după buletin ai? N-am. Du-te şi ia cerere, fă copie vis-a-vis de RAR (deci RAR Alba nu are xerox pentru acte!!!) şi vii înapoi.

Nu mă crede că nu mi-a zis nimeni de treburile astea şi că ai dânsului colegi m-au îndrumat greşit spre Linia 1. Îl iau aşa de tare, că omul, în ciuda vârstei de 50+, mă ascultă şi pare resemnat, momentan. Mă duc să iau cerere şi să fac copie după buletin vis-a-vis.

Domnul de aici, de o jovialitate molipsitoare, mă serveşte instant. Revin. Fug după domnul care m-a luat în primire cu actele, îi dau cererea, copia după buletin, mergem la maşină.

Dumitale, când ţi s-a făcut identificarea maşinii, de ce nu ţi s-au trecut cauciucurile de 155? Nu ştiu. Păi de ce nu le-aţi zis nimic? Eu? Eu nu m-am gândit decât cum să scap mai repede de identificare şi de banii pe care i-am vomitat la RAR, nu la ce dimensiune au cauciucurile şi la încălzirea globală. Păi vedeţi… Ce să văd? Zice: Aici au greşit şi colegii mei, şi la identificare, şi la primul ITP, dar şi dvs. sunteţi de vină pentru că nu aţi observat. Eu credeam că astea sunt by defaut. Ok, pas. Ce dimensiuni mai vreţi să trecem? Lăsa-ţi-le numai pe astea, că n-o să-i pun niciodată 215. Va trebui eventual să-i schimb şi volanul, că n-are servo.

Omul îmi dă actele, binevoitor, relaxat, de treabă.

Vedeţi că se rezolvă? M-aţi luat tare că v-au îndrumat colegii mei greşit. Nu ştiu dacă a fost chiar aşa, zice. Aşa e, domnule, dar dacă nu mă credeţi, n-am cum să vă demonstrez, plus că asta nu îmi ajută cu nimic cauciucurile. Bine, mergeţi în sala de aşteptare, plătiţi şi staţi să vă dea actele. NO way, zic. E imposibil de stat acolo. Aţi intrat astăzi în încăperea aia? Da, am intrat. Şi n-aţi leşinat de la putoare?

Întoarce capul a lehamite şi dă să plece. Îi mulţumesc, îl salut şi merg să depun actele. Intru în sală, dau să leşin, încerc să fac exerciţii de respiraţie, depun actele, mă întorc şi aştept în maşină. La timpul potrivit, îmi iau inima în dinţi, intru pentru ultima dată în sala de aşteptare, iau CIV-ul de la ghişeu şi-o şterg cu oxigenul originar în plămâni.