Blog personal - Mihai Grigorescu | Parere personala despre teatru
16276
post-template-default,single,single-post,postid-16276,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive
Teatru

Parere personala despre teatru

Teatrul a ajuns, pentru mulţi, un subiect tabu. Acum, sincer să fim, cine a mai auzit elevi de liceu sau şcoli generale spunând: Băi, nene, şi am fost la teatru şi am văzut piesa x cae mi-a plăcut enorm. Ia zi, colegule, tu la ce piese de teatru te-ai mai uitat că poate facem cumva şi ne adunăm mai mulţi şi mergem împreună. Nu, adică sincer, este vreun dubiu cum că tinerii din ziua de azi, şi nu numai, sunt interesaţi de acest gen de artă? Este adevărat, în trecut, lumea era atrasă. Nu spun că acum nu sunt. Recunosc, cu jenă, că nu am mai fost la o pisă de teatru de aproape un an de zile, deşi mi-am tot propus că o voi face. Nu asta este important. Mai important este faptul că teatrul a fost inventat în perioada în care nu exista facebook. Aceeea era atracţia perioadei şi evident că toţi mergeau la teatru pentru că nu aveau unde altundeva.

Teatrul este şi va rămâne un mod frumos de culturalizare. Cred că este evident faptul că avem nevoie în continuare de teatru, de artişti care să ne aducă o bucurie în suflet pentru că suntem sătui cu toţii de emisiunile gen Capatos, Mireasa pentru fiul meu sau Acces direct.

Ce mi-ar aduce mie, personal, o bucurie mare în suflet? Să se facă într-un fel, cumva, ca unele spectacole să fie difuzate TV, fără ca actorul să-şi piardă pâinea pentru care muncesc. Spre exemplu, să fie angajaţi de o televiziune, care să-i plătească, şi să facă la TV ceea ce fac şi pe şcenă. Cu siguranţă mulţi dintre noi, care nu putem ajunge, am găsi foarte atractiv acest tip de emisiune. Să nu fiu cumva înţeles greşit, nu că aş spune că teatrul nu mai este atractiv în momentul de faţă, dar este greu să concurezi cu facebook-ul sau cu emisiuni care aduc în prim plan persoane publice care nu ar fi trebuit să devină modele pentru tinerii zilelor noastre. Poate că dacă piesele de teatru ar fi cuva redate din viaţa de zi cu zi şi nu unele scrise acum peste 100 de ani, mă gândesc că ar fi mai atractive. De aceea, emisiunile de genul În puii mei au succes. Nu mă refer la faptul că poţi imita personaje publice retardate ale vieţii cotidiene, ci că poţi să vorbeşti tinerilor folosind umorul pe care ei îl pot înţelege. Zic şi eu.