Blog personal - Mihai Grigorescu | Produse sociale
15564
post-template-default,single,single-post,postid-15564,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive

Produse sociale

Suntem nişte produse sociale care am călcat în străchinile statului. Şi-o să mă explic de ce. Agenţiile de presă bat fierul cât e cald. În 2016 numărul şomerilor va creşte până la 900.000 de oameni, din cauza faptului că se va întoarce o halcă mare de căpşunari la locurile de mlaştină, pardon, de baştină şi nu vor avea ce lucra. Evident. Băsescu e îngrijorat de mama focului.

De parcă nu tot el îi chema, mai anul trecut, să vină cu toţii înapoi şi vor primi salarii de 800 de euro. Vezi de treabă. Nici el nu credea ce-i auzeau bietele şuviţe. Pardon, urechi. Într-un moment în care Romania începuse s-o ducă bine şi scosese capul din maldărul de maglavaizăr plutitor din veceele de la ţară, hop şi criza mondială. Leul face în pantaloni tot mai maro, în timp ce euro, băiat crescut la oraş cu aditivi, E-uri, ba chiar şi ceva proteine culturistice, face legea în cartier şi rupe în bătaie tot ce prinde în cale.

Deunăzi (vorba vine, de câteva săptămâni de fapt), un mare ministru mare al Austriei, un domn şpriţat şi cu servieta imaculată, din piele de brontopeşte, calcă în gradina buruienoasă a lui Burebista şi se plânge că, dacă statul român nu va finanţa băncile austriece, engurgitate cu greu de 90% dintre românii care şi-au tras rate până şi la capsele de la fâş, România va falimenta Austria. Auzi, nene. Deji nu mai avem ce căuta la schi în Alpi că n-or să aibă cu ce-şi servi muşterii die kleine madamen în cămăşuţă albă,  cu şorţ negru brodat şi cu halbele spumante dând pe-afară.

Deji ar trebui ca statul (a se înţelege poporaşul românesc) să împrumute ditamai Raiffesenul, BCR-ul şi Bank Austria ca să nu dea băieţii la copcă în deşertul Râpii Dracului şi să-şi plângă cu lacrimi de crocodil brutalul şi necruţătorul faliment.

Ei, lasă că nu e proşti românii. Ştie ei că treaba nu se face cu una, cu două. Dar statul? Statul român? Corupt până în inima lu` aia mica de-şi depusese recent candidatura la Parlamentul European. EBA, că-mi amintii, în sfâşitelea. Statul român, hrănit în efervescenţa lui nebunească de interminabilele miriapode ale corupţiei, a transformat românul într-un produs social numai bun de plătit rate şi de tras la jugul patronilor, care dau tunuri peste tunuri. Chiar şi-n vreme de criză şi recesiune.

Cineva îmi spunea, cu cea mai mare convingere, că România va ieşi din criză, dar numai cu capul. Adică bravii noştri politicieni îşi vor lăuda succesul în lupta cu recesiunea, dar totul se va rezuma la vorbe. Tot greul îl va duce pe umerii săi poporul. Prost plătit, neînţeles, mereu minţit de demagogii pe care şi i-a votat.

Comunismul l-a scos pe ţăran din ritmul lui spiritual, liturgic chiar, tradiţional, ancestral şi l-a vârât în cutiile de chibrituri din blocuri insalubre, i-a dat serviciu din oficiu, ca să împlinească planul cincinal, i-a închis gura cu un salariu mizer şi i-a tăiat limba în caz de răzvrătire. L-a transformat într-un produs, într-o unealtă care produce, dar căreia consumul îi este limitat, iar luxul decenţei interzis.

După Revoluţie, ţara nu şi-a schimbat înfăţişarea. Locul marilor centre industriale a fost luat de micile patronate, care s-au dovedit a fi stăpâne de sclavi. Cei mai mulţi români au luat drumul refugiului european, unde şi-au băgat gatul în datorii mai mari decât ar pute duce. Iar acum? Acum mulţi vor fi nevoiţi să se întoarcă. Numărul şomerilor va creşte, implicit al nelegiuirilor. Ne-am bucurat că au plecat din ţară tâmpiţii. Acum vor reveni. Noul cod penal îi mângâie pe frunte. Oare cât va dura dureroasa espectativă? Vom rămâne oare la fel de frustraţi?