Blog personal - Mihai Grigorescu | Reflectii pe marginea ofertelor de joburi
15929
post-template-default,single,single-post,postid-15929,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive
loc de munca

Reflectii pe marginea ofertelor de joburi

Astazi, o prietena imi povestea despre faptul in departamentul ei este nevoie de cativa oameni, deloc putini. Nu parea prea fericita, pentru ca, asa cum mi-a marturisit imediat….nu ii gaseste. Initial m-am intrebat cum de este posibil. Sa fie joburi si sa nu vrea nimeni sa lucreze? In ce tara traim?
Atunci cand mi-a explicat conditiile, mi-am dat seama de ce. Institutia este una financiar bancara…iar de pe postul respectiv dupa o vreme poti sa evoluezi..dar…Pana o faci, ai salariul de pornire cam de 1100 de lei si bonuri de masa, plus decontarea transportului. Zona este Pipera, undeva unde trebuie sa mergi cu un microbuz de la statia de metrou. Practic, pe aceeasi bani lucreaza si sotul meu, numai ca el nu are liceul terminat, iar munca lui este una fizica. Ma intreb daca la fel o fi oare si in invatamant? Nu de alta, dar voiam sa recomand pentru un astfel de job o fosta eleva de-a mea, dar de ce ar trece de la un job cunorma de 18 ore pe saptamana la unul cu norma de 40 de ore pe saptamana, daca nu s-ar mari si leafa in consecinta? Nu e vorba, ca in invatamant 18 ore pe saptamana este numai norma de predare, dar pregatirea orelor de curs iti ia si ea mult timp, plus activitatile administrative (care sunt, gramezi).
Am ramas pe ganduri si inca nu am reusit sa imi dau seama adca e tipul de job pe care sa il recomanzi unui pireten. poate numai unuia disperat. Este un job pentru un student eventual, darĀ  unul care nu se duce foarte mult la scoala. Iar munca o cunosc, este destul de solicitanta.