Blog personal - Mihai Grigorescu | Reguli pentru o nunta perfecta
16274
post-template-default,single,single-post,postid-16274,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive

Reguli pentru o nunta perfecta

A avea o sală mare, încăpătoare, este musai. Păi mi se pare normal, mă gândesc în primul rând la invitaţi. Fie că aceştia dansează isteric, fie că se fac mangă, orice stâlp prezent în preajma lor devine un pericol de accident. Aşa că, dă-i naiba de stâlpi. Spaţiu să fie să se dea toţi titirezii pe ringul de dans.

A nu avea o toaletă proprie, mireasa mea, nici nu încape-n discuţie. Păi, da cum, să stea la coadă la WC după toată lumea şi eu să rămân ca boul singur? Ea trebuie, ca o divă ce este, să facă pişulică rapid pentru ca mai apoi să se întoarcă fuguţa să primim invitaţii. Să nu mai spun că ar fi fost puţin penibil să-mi văd mireasa cum îşi ţine de zor rochia în mânuţele ei firave şi joacă de pe-un picior pe altul de mama focului la coadă ca nu cumva să facă pe ea. De ce o mireasă are nevoie de o baie special amenajată cu flori şi petale de trandafiri pe jos? Păi, dacă nici în noaptea nunţii nu are trandafiri pe podea, atunci când. Nu s-ar mai simţi destul de importantă şi eu vreau ca mireasa mea să fie cea mai divă dintre dive. Păi?

Dansul mirilor trebuie neapărat organizat la piscină, de preferabil deasupra apei. Să pară totul cât mai SF şi să moară de invidie toate prietenele ei nemăritate. Să-şi roadă unghiile de supărare cum că nu au şi ele un aşa mire. Pianul nu trebuie să lipsească sau vioara care să scârţâie frumos la ureche.

Spaţiul verde în faţa salonului este extrem de necesar. Ştiu foarte bine că după o anumită oră, cetăţenii nu mai nimeresc toaleta pentru pipişor, sau alte lucruri scârboase de pronunţat aici, dacă au băut prea mult. Spaţiul verde acoperă perfect totul şi nimeni nu se prinde de fapt care este motivul pentru care iarba creşte atât de frumos.

O nuntă ca-n poveşti este ceea ce ar completa-o ca fiinţă pe iubita mea soţie, aşa că trebuie să avem o droaie de invitaţi care să vine de peste mări şi ţări. Asigurarea un minim spaţiu de cazare pentru dragii noştri musafiri sosiţi din provincie trebuie luată în considerare. Ai ei, că eu nu am pe nimeni pe la ţară. Ai mei dorm la casele lor. Scutim un ban.

Trebuie gândit şi planul de bătaie de după nuntă. După ce invitaţii au cheltuit toţi banii pe lăutari, să vadă lumea cât de avuţi sunt ei, şi pe darul de nuntă, nu mai au cu ce merge acasă. Cu siguranţă la un moment dat îmi voi dori să scap de puhoiul de oameni. Bag 7 într-un taxi şi-i trimit în mama lor acasă, asta pentru ai mei, sau închiriez un microbuz cu direcţia spre plaiurile mioritice, pentru ai ei.

Nicio nuntă respectabilă nu se poate încheia fără focuri de artificii. Trebuie să sclipească ceva, undeva, oriunde, ca mireasa să considere că petrecerea ei a fost mai tare ca a verişoarei ei de la ţară. Nu ştiţi? Este concurenţa dracului la femei. Care mai de care să fie mai tare. La noi, bărbaţii, nu ai să vezi aşa ceva. Ţin cont că la ţară nu se văd prea des artificii aşa că trebuie să fiu grijuliu. Invitaţii nu să trebuie să aibă impresia cum că un nou război mondial a început şi să se sperie. Anunţă-i frumos dinainte şi încurajează-i să participe.

Giumbuşlucurile, jongleriile cu sticle şi shakere realizate de barmani, striperii care scuipă flăcări şi porcărioarele de acest gen sunt cele care-i ţin în priză pe invitaţi. De asemenea, o să ţin cont şi aici de faptul că trebuie organizate înainte ca lumea să se-mbete. Sunt conştient că după aceea nici mă-sa lu’ Aghiuţă nu o să mai fie atentă sau interesată de jonglerii sau alte tâmpenii şi am dat banii aiurea. Măcar atenţia femeilor o să zboare la pătrăţelele bine definite ale dansatorilor şi nu la cercurile de sub cămaşa bărbaţilor.