Blog personal - Mihai Grigorescu | Romania, femeia intretinuta de barbat
15569
post-template-default,single,single-post,postid-15569,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive
femeie

Romania, femeia intretinuta de barbat

România e ca o femeie întreţinută de bărbat: cunoaştem toţi fenomenul pe care l-au generat fufele cu vuiton şi  buze siliconate, cu afinităţi sclipicioase, maşini de lux şi carduri cu nemiluita de la proştii care şi-au rupt spatele cărând betoane în Spania. Le-am vazut faţa senzual-agresivă, dar nu le-am văzut spatele.

Şi nu mă refer aici la posteriorul ranforsat ori la nada curului tatuată cu simboluri chinezeşti (de import, ca şi siliconul, de altfel) importate de pe hi5.

Mă refer la ceea ce se află după cortina glamour pe care ne-o afişează ostentativ, la ceea ce se află în backgroundul existenţei lor fulgurante ca banii pe care-i cheltuiesc pe nimicuri de mii de euro.

Ele sunt expresia metaforică a ROmâniei, ţara care a gustat din civilizaţie înainte să cunoască teoria şi semnificaţiile ei. Ţara care a mâncat desert glazurat după 50 de ani de mămăligă seacă. Ca un copil sărac ce rabdă foame zi de zi, dar care primeşte de ziua lui un tort imens şi ispititor. Evident că se va înfrupta până la colapsul organelor interne.

În ultimii ani, ROmânia s-a excentricizat: s-a învăţat să fie întreţinută. Ca o femeie căreia nu-i pasă că odată şi odată cardul prostului care munceşte se va fi golit, iar sursa de venit se va fi terminat. Drama ei e de scută durată: alt amator de senzaţii tari la săritura cu cardul prin mall se va ivi de după o vraştină de bancnote.

ROmânia a devenit soţia (sau, foarte bine, amanta ori dama de companie) ţinută în spate de bărbatul care munceşte. Prea devreme. Astăzi, ROmânia e ţara cu 11 milioane de indivizi care nu mai pun mâna pe nimic şi cu doar 5 milioane de activi, din care majoritatea se spetesc pe 7 milioane lunar.

Într-o economie pe creştere, statul român s-a transformat într-o mamă a răniţilor închipuiţi, într-o babă Dochia care n-are nimic de-a face cu evenimentul istoric. Primăriile în căutare de votaci au ciuntit jumătate de sat, l-au “handicapatizat” ireversbil şi pe cel cu ţâţa-n gură, şi pe cel cu barba sură. Te-ai ologit cu acte-n regulă pentru un vârf de ştampilă cu scuipat, atât de necesară pentru gulerul de primar, omul care a auzit la televizor de proiecte europene şi-n televizor le-a lăsat, pe principiul că “la noi nu e bani”.

Astăzi, ROmânia e un corp neidentificabil, aruncat între trestiile civilizaţiei, umplut de păduchi laţi şi cu capul plin de răni viermuite. Toate putorile ordinare şi-au afundat trompele infecte în mizeria şi-n jegul de pe el. Un stârv la mila UE, soluţia care curăţă şi distruge, dar nu dezinfectează.