Blog personal - Mihai Grigorescu | Scrisoare deschisa catre batausul de femei
15586
post-template-default,single,single-post,postid-15586,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive
scrisoare

Scrisoare deschisa catre batausul de femei

Mult stimabile imbecil,

Am ales aceasta cale de a ma adresa dumitale cu un scop foarte precis. Te-as ruga sa-ti rapesti din timpul in care iti bati femeia doar cinci minute pentru a citi aceste randuri care ti se adreseaza direct, cu mult tupeu si cu multa desconsideratie. Primele cuvinte pe care am vrut sa ti le adresez nu aveau legatura cu bunul simt si cu responsabilitatea unui om intreg la cabina, iar din aceasta cauza, acesta fiind un blog de bun gust, am renuntat la partile mai putin decente in care as fi incercat, cu toata scarba, sa te introduc acolo unde nu mai poti intra, cu toate eforturile medicinei de azi, si sa arunc in tine cu plescaituri de buze, asociate cu grimase indecente, care, cu siguranta, te-ar fi facut sa-ti ciulesti urechile, sa-ti holbezi ochii tai rosii cat cepele si sa ma umezesti pe intreaga fata cu saliva albastra ce ti-ar fi fulgerat din gura ca dintr-o turbina a prostiei.

Scarbosenia ta,

Incerc sa revin la subiectul care ma fascineaza de cand te cunosc: prostia si fatarnicia dumitale. Sunt profund suprins in fiecare zi de bigotul dumitale comportament. Ne intalnim in scara blocului, pe strada, ne vizitam, suntem colegi de munca sau in trafic, demnitatea si onestitatea dumitale sunt exemplare artificii tehnice, in care ai investit in atatia ani un credit mare de imbecilitate, de snobism si de idiotenie. Fara dobanda. Te vad in fiecare dimineata imbracat la costum/salopeta/uniforma, frumos calcate, apretate si aranjate de micuta si dragalasa dumitale sotie, care ti le pregateste de cu seara in sifonierul pe care l-ai asezat, cu intarziere, doar saptamana trecuta, pe hol. Are o usa care nu se tine bine, dar i-ai promis ca o s-o repari in weekend, cand vei fi putin mai liber. Te vad in fiecare sambata dimineata la spalatoria auto din colt. In masina ai o curatenie exemplara, dar nu inteleg de ce de cate ori sotia ta se aseaza pe scaunul din dreapta, dumneata faci spume la gura cand privesti covorasul nou-nout, iar dansa, micuta si dragalasa, se intristeaza adanc si tace, inghitind un nod care in fiecare dimineata ii da fiori reci pe sira spinarii. Numai ea stie de ce. Probabil ca dumneata, in calitate de bizon casatorit, inca nu ai descoperit sensibilitatea unei femei care iubeste pentru ca existi pe langa ea, pentru ca respiri acelasi aer cu ea, pentru ca ea te-a ales sa dormi langa trupsorul ei in fiecare noapte, sa o ajuti sa se vopseasca pe par cand are chef, sa o speli pe spate in cada cu apa fierbinte, ca ea e micuta si dragalasa si nu-i ajung manutele, si sa-i cumperi chestii femeiesti de la supermarket atunci cand ea e bolnava si nu poate merge.

Afurisitule idiot,

Nu stiu daca ai citit in carti sau daca cineva ti-a explicat pana acum ca in spatele oricarui barbat puternic, asa cum te consideri dumneata (si-aici imi cer pardon, dumneata esti si puternic, si influent, si cu bani, si cu masina adevarata, si cu sidiu cu manele in magazia de 10 a casetofonului) sta o femeie la fel de puternica, daca nu chiar mai mult. Iti aduci aminte dumneata de prima femeie pe care ai vazut-o la chip? Iti aduci aminte de mama dumitale, cea care te-a sters la fund si care ti-a pus primul scutecel, cand inca prostia nu gangurea in nuca goala ce o porti pe umeri? Iti aduci aminte cum te saruta pe ranile din genunchi cand veneai extenuat de la fotbal cu baietii? Cum te spala, iti pregatea ghiozdanul si te trimitea la scoala, ca sa nu ramai ca ea, cu opt clase primare? Cum te-a ajutat sa inveti pentru examenul de bacalaureat, reducand la tacere tot ce se putea, prin casa si prin curte? Cum te-a strans in brate dupa ce ai intrat la facultate si ti-a dat primii bani, din care ti-ai luat Ghidul nesimtitului a lui Paraschivescu si un sidiu cu Guta? Cum s-a stresat si cum s-a pregatit cu mancare in trei feluri, facand si prajituri toata noaptea, si tort, si vin cald, si sarmale cu smantanica, ca sa fie si ea in randul lumii, cand ai adus-o prima data acasa pe micuta si dragalasa dumitale prietena? Cum a placut-o de prima data si-a strans-o in brate, ca deh, ea a vrut sa aiba si o fata, dar i-a dat Dumnezeu lu’ mama numa’ un baiat? Cum a plans ea cand primarul ti-a zis: “Poti saruta mireasa”, iar preotul v-a pus pirostriile pe cap la taina nuntii, in biserica?

Acum plange iar. Nopti intregi. Si mai abitir ca atunci. Ca stie ca baiatul ei nu se intelege cu micuta si dragalasa ei nora, ca o bate pana nu ma poate saraca nici plange, ca o strange de gat cand e fotbal la tv si ea schimba pe euforia, desi au avut bani destui sa-si mai ia un televizor, dar el si-a pus jenti de aluminiu in 16 spite la audi, si nu mai “este” bani si de prostii.

Si plange mama si mii de lacrimi ii ard fata ostenita cand isi vede nora cu ochelarii mari de soare care-i acopera arcadele portocalii ale ochilor. Si pe maini are ceva vanatai, dar si-a luat saracuta de ea manusi din alea lungi, sa nu i se vada petele albastre-verzui. Pe picioare, nu mai vorbim. La cate a luat… Numai in burta sa n-o loveasca, saraca de ea, ca nu-i mai poate aduce nepoti pe lume. Trec ei si peste perioada asta. E de la bani, maica, de la bani se cearta lumea. Scapa ei cumva si dintr-asta.

Infectule tampit,

Oare stii ca sotia ta nu poate sa mai aiba copii din cauza ca ai lovit-o cu piciorul in burta? Oare stii ca are sedinte la psiholog (da, acolo ii merg banii, prostule, nu la sedinte de spa, cum crezi tu) de doua ori pe saptamana si ca ia medicamente pentru depresie? Oare stii ca, in fiecare zi, TOATE colegele de birou/sectie/studio sunt cu gura pe ea si o sfatuiesc sa te paraseasca? Oare stii ca a fost la biserica si-un preot batranel a sfatuit-o sa nu mai faca avort atunci cand tu o ameninti cu o bataie si mai mare?

E distrusa. A inceput sa-i cada si parul de suparare. E posomorata. S-a uratit in ultima vreme si a imbatranit mult. Acelasi trai in fiecare zi. Acelasi tratament. Aceeasi viata. O singura vindecare: un pumn de somnifere.

Micuta, dragalasa. Cu mainile subtiri si albe ca zapada. Acum n-o mai dor cuvintele si pumnii. Nu. Deloc. Si nu mai are ochelarii aceia imensi pe care-i purta ca sa-i ascunda ranile portocalii de pe arcade. Si nici manusi lungi sa-i acopere manutele ranite in culori albastru-verzui. Fata ii e livida si absenta, ca dupa o noapte intreaga de suferinta. Obraji-i sunt limpezi ca ochii ei de-odinioara. Si curati. Si vesnici.

P.S.: Cand te vei trezi, imbecilule?