Blog personal - Mihai Grigorescu | Targul de Craciun din Timisoara
15800
post-template-default,single,single-post,postid-15800,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive
targul de craciun timisoara

Targul de Craciun din Timisoara

Aseară, după o zi de atârnat prin casă, am decis că ar ne-ar prinde bine să ieşim un pic la aer. Ne-am hotărât să tragem câteva rânduri de haine groase pe noi şi să mergem în centru, să ne plimbăm şi ne mirăm pe la faimosul Târg de Crăciun.

Zis şi făcut. Loc de parcare am găsit pe lângă Modex. În momentul în care ne-am dat jos din maşină, am simţit cum ne loveşte aerul rece de decembrie, combinat cu un fel de putoare românească de mici. Cum înaintam noi către târg, din parcarea de lângă McDonald’s se ridicau nori de fum de la grătarele comercianţilor. Interesantă mişcarea asta, să pui căsuţele care vând mici adevăraţi chiar lângă uşa sfântului McDonald’s, care are şi mici în meniu, dar din altă ligă. Cârnaţi, ciorbe, preparate din carne la grătar, cartofi pai, jumări, şoric, borcane cu murături, vin fiert şi pâine de casă – n-ai cum să pleci înfometat de la Târgul de Crăciun şi astă-i un lucru bunicel. Eu am rămas cu gândul la pâinea de casă, arăta foarte bine.

Ne-am continuat plimbarea prin Piaţa Operei/Victoriei. Speram că o să găsesc chestii faine şi originale pe la căsuţe, dar n-am avut noroc. La fel ca în anii anteriori, Târgul de Crăciun din Timişoara nu e altceva decât un loc în care găseşti cele mai kitschoase lucruri, aduse din bazar şi EURO (timişorenii ştiu), kurtos kalaci, porumb fiert şi plăcinte. Mai mult, pe la vreo trei căsuţe am observat că se vindeau nişte sortimente de ciocolată de care SIGUR n-aţi mai auzit până acum: Milka, Mars sau Bounty. Iar domnii comercianţi sunt un pic cam ciudaţi. Ne-am oprit, la un moment dat, la o căsuţă care avea castane prăjite, la preţul de 5 lei/100 grame. Vânzătorul era deja pregătit cu o pungă, destul de mică, din hârtie. El a întrebat câte grame intră acolo: 400. Pe mine m-a scăpat gura: Aşa mult? Ş-apoi s-a dezlănţuit iadul asupra mea: vânzătorul, nervos, a început să-mi explice că el are cântar, care nu minte. M-am luat şi am plecat de acolo, la fel de nervoasă. Întrebarea mea nu era pentru nenea vânzătorul. Eram doar surprinsă că luăm atâtea castane, fiindcă s-ar putea să nu putem să le mâncăm pe toate. Am avut dreptate: punga e pe jumătate plină, pe masa din bucătărie.

Înainte să plecăm, ne-am oprit să luăm şi o minunată pâine de casă. O mare greşeală! Când am ajuns acasă ne-am dat seama că pute a fum de grătar. Şi azi s-a făcut tare, ca piatra, deci o vom arunca. Apropo, dacă vreţi borcane mari cu murături, să stiţi că la Târgul de Crăciun din Timişoara puteţi negocia preţul. Pentru calitatea murăturilor nu garantez.