Blog personal - Mihai Grigorescu | Vama de ciocolata
15646
post-template-default,single,single-post,postid-15646,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-9.2,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11.2.1,vc_responsive

Vama de ciocolata

Esti hotar si nehotarare. Vama glazurata cu saturarea implinirilor. Desertul dulce, zgrunturos, iscoditor ca macadamul saltaret. Am cautat o vama cu soare rece. Caci, fiind de ciocolata n-o vreau o muza praduita. Si nici topita de capriciile unor raze ce taxeaza popasul. E granita mea. Frontiera parasita, vamuita doar de zabovirea nepremeditata. O adulmec, o mangai cu mainile blegi. Si le imping, sa ma impinga. Intr-un tango impiedicat.

Dincolo de linia primejdioasa. Departe de urmele abatute indarat, ce catadicsesc un trecut mai stancos decat cel oficial. E vama de final, dupa care trag cortina. Limita nefermentata ce-ndulceste natural amarul unui maraton. Ce mai desparte doar doua state. Statul meu in reveria ta, statul tau in fantasticul sublim. Ca o profetie a astrilor intuitivi, m-am tarat spre vama ta cazuta de pe tocuri. Mi-am pastrat doar un cornet si-un planor de hartie.

Cu ele trec prin ciocolata. Lipita de calcaie rozalii, incondeiata pe o fasie de sari obraznic, sfaramata sub unghii. Aciuata in coltul umezit al gurii, subjugata de sanul solubil in palme moi. Ma vad in capatul liber, muscand cu nesat din batonul ciocolatiu al mosiei nisipoase. Ca o anemona ma raspandesc in flori, in adancuri, in maritisuri promise. De-atatea ori ca suavele viituri, amiezele provinciale, ca niste capetenii fudule. Mi-am lepadat bocancii, mi-am facut sufletul caldare. Cautand cortul tau vanturat de acelasi deget ce-a incercat si marea. Si-am mancat vama de ciocolata. Sa nu stie nimeni c-a fost un liman. Caci nava mea are portul ei. Iar malul nostru nu mai vrea pirati.